De mână-aş prinde timpul ca să-i pipăi
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pământ?
Mai curg aceleaşi stele peste fruntea lui în stoluri
şi din stupii mei
mai zboară roiuri de albine spre păduri?
Tu, inimă, eşti liniştită-acum!
Mult a trecut
de când îmi răsfrângeai în pieptul scund
un soare nou în fiecare dimineaţă
şi-o suferinţă veche-n orişice amurg?
O zi?
Sau poate veacuri?
Poezii şi cântece
La moartea lui P. Cazimir (Vasile Alecsandri)
Poezia „La moartea lui P. Cazimir”, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă la 19 sau 20 septembrie 1850, cu prilejul morţii amicului său, petrecută la 19 septembrie. A fost publicată pentru prima oară în revista „Zimbrul” nr. 24 din 21 septembrie 1850, apoi reprodusă în ediţia 1853, ediţia 1863, ediţia 1875, vol. I. În „Zimbrul” titlul este „19 septembrie 1850”.
Petre Cazimir (1882-1850), doctor în filozofie şi drept, cu studiile desăvârşite în Germania şi Franţa, făcea parte din cercul prietenilor şi tovarăşilor de luptă ai lui Alecsandri. Ia parte la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi este exilat. Moare după reîntoarcerea sa din exil.
Plumb (George Bacovia)
Plumb este o poezie scrisă de George Bacovia în 1900, finisată în 1902 și publicată în 1911 în revista „Versuri”, sub pseudonimul George Andoni. Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic în care poetul exprimă o stare sufletească de disperare, și lipsă a oricărei speranțe. Poezia produce o puternică impresie la citirea ei de către autor în 1903 la salonul literar al lui Alexandru Macedonski.
Nu am, moarte, cu tine nimic (Grigore Vieru)
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic.
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri?!
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Telefon peste moarte (Adrian Păunescu)
În lumea numelor străine,Mă simt, şi eu, un străinez,Iau telefonul lângă mineşi n-am ce număr să formez. [br]Trăiesc, fără speranţă, dramaCă neamul meu, acum, e frânt,Mi-e dor de tata şi de mama,Dar nu au număr, la mormânt.Află mai mult...
Mai am un singur dor... (Mihai Eminescu)
„Mai am un singur dor” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu în 1881 și finisată de-a lungul cîtorva ani. A văzut lumina tiparului în 1884, în volumul „Poesii”. Există mai multe versiuni ale acestei poezii, printre care de exemplu „Nu voi mormânt bogat”.
Mai am un singur dor:
În liniștea serii
Să mă lăsați să mor
La marginea mării...
