E creștinește să mâncăm de Blajini în cimitire? Răspunsul lui Savatie Baștovoi
"Cât păgânism și cât creștinism este în obiceiul moldovenilor de a mânca pe mormânt", acesta este titlul unui text semnat de părintele Savatie Baștovoi, care a fost publicat încă acum doi ani pe unul din blogurile sale.CHIȘINĂU, 22 apr — Sputnik. Pentru că subiectul nu și-a pierdut din actualitate și moldovenii se mai întreabă dacă este bine sau nu să mănânce la morminte de Paștele Blajinilor, am decis să-l publicăm acum, în ajunul acestei sărbători.Vreau să spun și eu câteva cuvinte despre Păștele Blajinilor. Cât păgânism și cât creștinism este în obiceiul moldovenilor de a merge cu toată casa în cimitire, de a mânca la morminte, de a bea și a cânta veșnica pomenire? Această întrebare văd că frământă pe mulți, astfel că este și subiect de presă, de polemici decente sau tăioase, așa cum și oamenii din spatele tastaturii sunt diferiți.Mai întâi, legat de păgânătate. Nu este nimic mai creștinește decât credința în înviere. Apostolul Pavel scria că predica creștină nu ar avea niciun rost dacă nu ar fi înviat Hristos. Ar trebui doar să bem și să mâncăm, căci mâine murim, zice Apostolul. E adevărat că în unele credințe păgâne se crede că spiritele mănâncă mâncarea lăsată pentru ei, dar observați că în majoritatea acestor credințe trupurile sunt arse, adică nu putem vorbi de cimitire. Noi venim la cimitir tocmai pentru că avem credința că trupul va învia împreună cu sufletul și nici o clipă nimeni nu crede că spiritele morților mănâncă sarmale și beau vin — mie mi se pare că cei vii le mănâncă fără nici o remușcare că ar lăsa morții flămânzi. Așadar, obiceiul de a ne aduna la morminte, de a cânta Hristos a înviat, de a ne ruga pentru dăruirea vieții veșnice și a învierii în ziua cea veșnică a venirii lui Hristos, este întru totul creștinește.Mâncatul la morminte — un alt obicei întru totul creștinesc. Revin la afirmația că în credințele păgâne mâncarea pentru morți nu este mâncată de cei vii, ci este lăsată înaintea duhurilor spre a fi mâncată. Moldovenii creștini nu fac așa — ei mănâncă și împart mâncare ca milostenie spre pomenirea celor adormiți.Trebuie să facem aici o referire istorică ușor de probat, aceea că în Imperiul Roman, pe când credința creștină era interzisă, singurul aspect permisiv al legii era cel legat de cultul morților. Adică, în plină prigoană, creștinii aveau dreptul să-și înmormânteze morții după propriul obicei. Înmormântările se făceau și în catacombe, creștinii legând rânduiala înmormântării de Liturghie. Cum este și lesne de înțeles și cum o arată și documentele vechi, în timpul liturghiei se mânca. Liturghia mai având și denumirea de Cină, sau Trapeza Domnului, adică făcând referire directă și neocolită la mâncare, la mâncarea cea de viață-făcătoare care este Trupul și Sângele lui Hristos, dar și la mâncarea cea pentru întărirea trupului, pâinea cea de toate zilele. Masa oferită în timpul liturghiei, a înmormântării se mai numea și "masă a dragostei" sau grecește agapa. Dacă moldovenii mănâncă pe morminte de Păștile Blajinilor, mănâncă pentru că nu se îngrețoșează de morți, pentru că îi cred vii, ceea ce vine dintr-o profundă conștiință creștină.Fără îndoială, se pot face multe analogii cu anumite practici păgâne de aici sau de aiurea, mai noi sau demult uitate. Însă a gândi astfel înseamnă a reduce la absurd multe alte obiceiuri și de a nu mai ieși din cercul vicios al argumentelor și contra-argumentelor de tip sectar și ateist, cum că sărbătoarea Nașterii Domnului e un obicei păgân legat de Saturnalii, că Platon a inspirat Noul Testament, că Buda ține degetele într-un fel în care le ține și Hristos în icoane și tot așa. Este normal că oamenii caută adevărul, că tind spre Dumnezeu, că au anumite forme exterioare de a exprima această căutare și că Hristos a încununat și împlinit așteptările umanității. Nu trebuie să căutăm păduchi în barba istoriei, răscolind sentimentele legate de morți pe care le au oamenii, dacă nici măcar necruțătorul la adresa creștinilor Imperiu Roman nu s-a amestecat în obiceiurile de înmormântare ale creștinilor.Că unii se îmbată, că se îmbracă necuviincios, nu este efectul Păștelor Blajinilor, ci a societății din care facem parte. Nu discutăm acum calitatea oamenilor, ci calitatea obiceiului, care este un obicei întreg și întemeiat creștinește, precum am arătat.Tot romanii aveau vorba: despre morți — numai de bine.Hristos a înviat!© Sputnik.md / Savatie Baştovoi